Principii de fortifiere

Fortifierea ofera astazi posibilitatea de a imbunatati vietile oamenilor si de a accelera dezvoltarea socio-economica. Fortifierea alimentelor este responsabila de eradicarea celor mai multe deficiente de vitamine si minerale in tarile dezvoltate.
Cand se alege un aliment, care este consumat de majoritatea populatiei, pentru a fi fortifiat, se poate acoperi mai usor mare parte din populatie.
Fortifierea alimentelor este cel mai sigur mod de furniza cantitatea necesara de micronutrienti pentru majoritatea populatiei intr-o maniera eficienta si sigura.

Bazele fortifierii: alegerea unui aliment de larg consum.
Una dintre procesele cheie in dezvoltarea programelor de fortifiere consta in alegerea unui aliment "purtator" potrivit. Pentru a acoperi un procent cat mai mare din popularie si pentru ca acestia sa beneficieze de pe urma alimentelor fortifiate, aceste aliment "purtator" trebuie sa fie un aliment de larg consum si care este consumat tot timpul anului de un procent cat mai mare al populatiei.

Fortifierea este acceptata din punct de vedere social, nu schimba obiceiurile alimentare, nu modifica caracteristicile alimentelor, poate fi introdusa rapid, beneficiile apar in scurt timp, poate fi impusa de lege, este relativ usor de monitorizat, este sigura si este cea mai ieftina interventie pentru un guvern.

Stabilitate
Succesul programelor de fortifiere depinde de un numar de factori, ce include si stabilitatea micronutrientilor adaugati alimentelor. Inainte de a selecta un fortifiant este important a se lua in calcul factorii care influenteaza stabilitatea lui.

Factorii fizici si chimici includ temperatura, umiditatea, expunerea la lumina sau aer, si mediile acide sau alcaline. Expunerea fortifiantului la unul dintre acesti factori in timpul procesului tehnologic, distributiei sau depozitarii afecteaza stabilitatea acestuia.

Prelucrarea alimentelor poate afecta stabilitatea vitaminelor din alimente. Folosirea formelor incapsulate stabilizate a imbunatatit semnificativ rezistenta vitaminelor la conditiile de prelucrare si depozitare severe.

Mineralele sunt mult mai rezistente la procesele de prelucrare a alimentelor decat vitaminele, dar si acestea sufera modificari cand sunt expuse la lumina, aer sau caldura.

Produsele care nu sunt ambalate corespunzator si sunt transportate pe distante lungi in conditii de umiditate si temperaturi ridicate inregistreaza pierderi de micronutrienti. Alegerea ambalajului este puternic influentata de termenul de valabilitate si de costuri, de aceea in tarile dezvoltate ambalarea este un factor major de luat in vedere in cadrul programelor de fortifiere.

Alimente specifice ce pot fi fortifiate
Pentru derularea programelor de fortifiere trebuie sa se tina seama de rationamentul, criteriile si tehnologia pentru fortifiere, de stabilitatea micronutrientilor, controlul calitatii, costurile fortifierii si de legislatie.

Alimente care au fost fortifiate cu succes in tarile dezvoltate:
♦ Zahar - in special cu vitamina A.
♦ Faina de grau - de foarte mult timp fortifiata cu tiamina, riboflavina, niacina si fier.
♦ Lapte - fortifiat cu succes cu vitaminele A si D de multi ani, iar ultimul succes s-a inregistrat prin fortifierea cu fier.
♦ Malai - fortifiat in America de Sud cu vit. A, tiamina, riboflavina, niacina si fier.
♦ Paste fainoase - in special in Asia cu vitamine din grupul B.
♦ Uleiuri si margarine - fortifiate cu succes cu vitamina A.